Despre carte: 2006 / Marina Tsvetaeva s-a comparat odată cu un copac care este lovit de fulgere. Mulți ani de separare de Rusia, sărăcie și o „viață stopudovy” dificilă. Singurătate - atât în ​​exil, cât și „acasă”, unde, printr-o coincidență tragică, a trebuit să se întoarcă în epoca „Marii Terori” și să supraviețuiască arestării soțului și fiicei sale, pe care nu i-a mai văzut niciodată. Dar, în ciuda a tot ceea ce a experimentat, poeziile lui Tsvetaeva, potrivit unui critic, „radiază dragoste și sunt pătrunse de dragoste... sunt dornice de pace și, parcă, încearcă să îmbrățișeze întreaga lume”. s-a adeverit - să devii un copac foșnind spre tine.